Capitolul 4: Drumul

–      ….Nu uita sa te imbraci in functie de vreme, sa nu mananci numai tampenii si sa ma faci sa ma simt mandra.

–      Off….mama! Nici n-am plecat si incepi?

–      Sunt mama ta draga. Oi avea tu 16 ani, dar taci! Theoretic, pana la 18 ani trebuie sa fiu grijulie sis a am grija de tine.

–      Da mama, dandu-mi de mancare rosii cu branza…halal – a spus Ale incercand sa o faca pe mama ei Vio sa taca.

–      Hai pa, scumpa lu’ tata! Vezi sa nu uiti sa te distrezi. Si daca se poate, invata sit u acolo oleaca si incearca sa nu faci prea multe tampenii. Te iubesc!

–      Si eu pe voi!

–      Hai fata! Pleaca trenul fara noi! Am spus eu la un moment dat.

Ne vedem de Craciun! Multumesc pentru tot!

–      Cu multa placere! Au spus amandoi in acelasi timp si m-au strans intr-o imbratisare. Scumpo, stiu ca nu putem sa-I inlocuim pe parintii tai, totusi, ai grija de tine. Multu success!

–      Da…da! O sa am…si eu va iubesc si promit sa fiu cuminte. 😀

Ce chestii siropoase….

Dupa o ultima imbratisare si o ultima privire , trenul a pornit. Ne indreptam incet spre locurile noastre. Mergeam pana la Bucuresti cu  Inter City.

In dreapta noastra erau 4 baieti efectiv mai mari decat noi care radeau si spuneau glume. Radeau atat de tare incat am inceput sa radem si noi.

–      Fata, uite astia sunt de-ai nostrii…am zis eu.

–      Da fata! Ce mai rad…J)

–      Hey, ce faci?

–      Eu? Am raspuns.

–      Nu, nu tu! Bruneta aia frumoasa de langa tine. Dar, daca vrei sa raspunzi tu, nu ma supar deloc.

–      Pai, dupa cum poti observa, brunet focus, ma uit la tine cum razi.

Tu?

–      Uite, ma bag si eu in seama cu tine.

–      Bun. Si nu ma intrebi cum ma cheama?

–      Aaa…chiar! Da’ cum te cheama papusa?

–      Elena, papusel.

–      Frumos nume, papusa. Eu sunt Vasy si papuseii astia de langa mine sunt Ionut, Dede si George. Dar, papusica aia mica si bruneta cine e?

–      Alexandra…a raspuns ea cu tupeu, desi se inrosise in obraji. Tipic moldovencelor…J)

–      Hmm…hmm…frumos nume, papusico!

–      Merci, papuselule!

–      Deci, unde merg frumoasele astea 2?

–      Aaa.,…incepu Ale’ , dar i-am dat un cot in spate , supa care am intervenit.

–      Ne inscriem la facultate in Bucuresti. Voi?

–      La Predeal….vrem sa ne distram oleaca.

–      Misto! A spus Ale.

Restul orelor le-am petrecut glumind cu baietii. A fost frumos, dar cand am ajuns la Bucuresti s-a terminat totul.

–      Mi-a parut bine, papusa! B-) mi-a spus Vasy in timp ce imi dadea jos bagajele.

–      Si mie, papusel. Vorbim noi pe mes. 😉

–      Pa, Alexandra, sa-mi dai hi5 tau….a spus Ionut.

–      Fii sigur…ca nu! J) a spus ironic Ale’.

Dupa traditionalul pupat am coborat din tren. Trenul a plecat imediat. Tehnologia asta….

Cautandu-mi telefonul am gasit in buzunar o cravat neagra, foarte jmekera, dinacelea care le poarta baietii in cluburi. Era a lu’ Vasy. Amintire…ma intreb daca el mi-o fi luat ceva…

Am fost intrerupta de Ale, care tot vaicarea:

–      Eu tot nu pot sa inteleg cum ajungem la peronul 13 si 4 sferturi. Nu ar trebui sa ii zica pur si simplu peronul 14? K

–      Nu fata! Trebuie sa fie misterios asa….daca ar fi 14 ar fi prea sec. Chiar nu-ti dai seama?  Ma dezamagesti….

–      Bla bla….dar cum facem sa ajungem acolo? Suntem pe peronul 7. Unde ar trebui sa fie peronul 14?

–      Pai…nu ar trebui sa fie unul mai parasit? Mai indepartat? Am intrebat eu in timp ce ma gandeam.

–      Sa stii… uite peronul 8. Trebuie sa fi intr-acolo.

Am mers chinuindu-ne cu bagajele , care erau extraordinar de grele.

–      Ela, mi-am dat seama. E doar la vrajeala 13 si 4 sferturi. E peronul 14 . Uite ce tren fain.

–      Chiar!

In fata noastra a inceput sa isi faca aparitia un tren de 3 ori mai mare decat cel in care calatorisem de la Bacau la Bucuresti. Aparea dintr-un tunel si pur si simplu mi se parea ca nu se mai termina. Intr-un final , cand s-a oprit, usa unui vagon se deschise si un om cu pelerina spuse:

–      La fix! Bravo! Sunteti foarte punctuale.

–      Trenul spre Hogwarts? Am intrebat amandoua.

–      Da, d-soarelor. Poftiti, va rog! Ne-a ajutat sa urcam si ne-a luat bagajele.

Trenul a pornit imediat. Mergea cu spatele. In cateva clipe a intrat din nou in tunel si, cand a iesit din el, eram in mijlocul muntilor. WTF? ….am inteles! Magia…fascinant! Si era abia inceputul..

Toate compartimentele erau ocupate. Cata galagie…cati copii.

Erau imbracati ciudat….de parca ar trai cu un secol inaintea noastra. Ma rog, asa sunt vrajitorii.

Intr-un final am zari 2 locuri libere, intr-un compartiment unde erau 3 baieti. Am deschis usa si am intrebat:

–      Buna! Va suparati daca stam si noi aici?

–      Chiar va rog, poftiti! Spuse unul dintre baieti.

–      Merci! Am raspuns si eu politicos.

Am intrat si in urma mea, Ale s-a impiedicat de prag. J)

–      Hey! Salut! J) a spus unul dintre baieti, altul decat cel  care imi raspunsese la intrebare.

–      Buna! :”> a raspuns Ale’ jenata de moment.

–      Stii, totusi, cred ca Hogwarts te vrea intreaga. J)

–      Mda…cred si eu.

Cei trei au inceput sa rada, iar Ale’ s-a inrosit toata si s-a trantit pe canapéa cu fata in umarul meu. Saraca, pacat ca e cam impiedicata, ca e fata frumoasa si desteapta. Ar trebui sa ia cateva lectii de mers.

Dupa ceva timp si-a mai revenit si a inceput sa studieze compartimentul, ca si mine , de altfel. Nu indraznea niciuna dintre noi sa intre in vorba cu baietii aceea, dar nici ei nu dadeau semne ca intentionau sa zica ceva.

Coompartimentele erau tapetate dupa moda secolulul XX, iar canapelele erau din piele, cu perne de catifea. Ferestrele aveau perdele de matase, de culoare crem. Totul era luxos. Era frumos…frumos e putin spus.

–      Alo! Tu n-ai de gand sa ma saluti? Sa zici ceva? In caz ca te hotarasti, eu sunt Alexandra. ;;)

Era clar, rabdarea Alexandrei luase sfarsit.

–      In sfarsit ti-ai dat drumul la gura. Ma intrebam cat mai rezisti. Eu sunt Scorpius. Imi pare bine.

–      Mda…mda….eu sunt Albus, dar prietenii imi spun All.

–      Eu sunt Hugo. Cine e prietena ta?

–      Elena. Imi pare bine si mie. ;;) incercam sa fiu politicoasa , s alas o impresie buna, chiar daca urma sa devin bufonul de la Hogwarts.

–      Auzi, Scorpius, incepu Ale sa rada, dar tu, de ce esti asa alb? Stai la Polul Nord, nu?

–      Aaaah…nu prea cred. Stau in Anglia.

–      Dar , arunci, nu mergi la mare? Ca esti prea fata palida. Saracul de tine…Lspuse pe un ton ironic

–       Nu, nu merg la mare. E departe de mine.  In plus, mie imi place la munte.

–      Aaaa…ok…;;)

Ale’  se puse turceste si incepu sa zambeasca ca o retardata. Doamne cat imi venea sa rad. Oare cum ma abtineam?

–      Auzi, tu , Roscatelu’? Hugo, nu?

–      Da, eu. :>

–      Tu ce-ai mama? Te vopsesti? Sau e mama ta coafeza si face experimente pe tine, in fiecare seara?

–      Asta a fost, a inceput All sa rada! J)

–      Hey! Nu te lua de parul meu. E simbolul familiei mele de 8 generatii. Piticanie! Luate-ar Viperinii la ei in casa.

–      Buey, cine te crezi mah, sa ma blestemi tu pe mine? Pe mine, Miss Bacau?

–      Cine mah? Miss Bacau? Ce-I asta? J)

–      Off…ce tantalai…

–      Taci, fata! Lasi impresii proaste din prima zi! Te dau astia afara din tren….taci!

–      Nu vreau…

–      Doamne ce copil….ce caracter!!! Am tipat deodata si s-a facut liniste.

–      Hmm…pari mai matura decat impiedicata ta prietena. Pot sa te intreb ceva la ureche?

–      Sigur, i-am raspuns lui Hugo.

M-am aplecat si el mi-a soptit:

–      Unde ai gasit-o?

–      Pe cararea lui Dumnezeu. I-am soptit eu inapoi si i-am facut cu ochiul, lasandu-l nedumerit.

–      Deci, intervene All,  Miss Bacau nu are nimic de spus despre mine?

Parea atat de sigur pe el…ce baiat. Acum, analizandu-l mai bine, chiar era frumos. Era brunet, avea ochi albastrii si dintii albi, nasul mic, freza ciufulita – era dragut.

Nici Hugo nu era prea urat. As putea spune ca freza lui rebela si roscata completau ochii lui verzi, frumosi.

Scorpius [[apropo, ce nume!!!!]] era blond cu ochii verzi, iar pielea lui era atat de alba. Ce fata palida…8->

In concluzie , nu erau cine estie ce super modele baietii astia, dar nici urati nu erau.

–      Mai, dar voi ce an sunteti? ;;) intreba Ale.

–      Anul 7. :>  a spus All

–      Ooo…sunteti bine….vaai….stiti cumva daca e vreo baie pe aici. Chiar fac pe mine ….:-s

–      Vaaai vaaai! Rase All. Hai Scorpius, sa-I aratam baia lui Miss Bacau.

Asadar, am ramas singura. Adica, nu eram singura, eram cu Hugo.

–      Si, voi ce an sunteti? Nu v-am mai vazut pe aici.

–      Oohh…pai e complicat. Vezi tu, noi suntem noi. Cred ca o luam de la zero.

–       Nasol, dar de ce ati venit daca sunteti asa de mari. Cat aveti?

–      Eu am 17 ani si Ale 16. Deja vad stresul…copii de 10 ani peste tot in jurul meu si ..si….

–      Stai mai, mai usor….incepura sa se auda rasete. Erau Ale si baietii. Spune-mi tot.

–      E mult de spus si spatial e ingust.

–      Ok. Hai cu mine.

Ma lua de mana si ma duse dupa el prin tot trenul, pana cand am ajuns la ultimul vagon. Deschise usa si era un fel de terasa. Trenul mergea foarte repede. M-am speriat putin, dar mi-am dat seama ca senzatia pe care o lasau sinele era placuta.

–      Aici nu o sa ne deranjeze nimeni. Chiar m-ai facut curios.

–      Pai, am spus eu in timp ce m-am asezat pe jos si mi-am aprins o tigara, dupa cum am spus, e o poveste lunga. Totul a inceput cand stateam pe mes si…

–      Mes? Ce e ala?

–      Messenger. Nu stii? J)

–      Nu.

–      Hmm….am uitat ca voi, vrajitorii sunteti mai inapoiati. Deci, vorbeam virtual cu prietena mea, cu Ale, si deodata a aparut de nicaieri o bufnita alba vorbitoare care m-a speriat al naibii de tare si care mi-a dat o scrisoare in care scria ca am fost acceptata la Hogwarts. Era semnata de un director Neville Poponeata J). Ce nume caudate aveti voi, vrajitorii.

–      Ok. Inteleg. Deci, veniti din lumea Incuiatilor?

–      Cam asa ceva J) Eu si Ale gandim foarte diferit fata de ceilalti oameni, fata de parinti, rude sau prieteni. Cred ca de asta am fost solicitate sa venim aici. Altfel, nu-mi imaginez. Am primit si bursa….

–      Ce tare! Interesant. Neville e prieten cu tata. Prieten foarte bun.

–      Ooo…ai pile. Poate ma ajuti sip e mine, in caz ca nu ma descurc.

–      Mda…cam asa ceva. Daca pot, te ajut.

–      Merci J) Si cum il cheama pe tatal tau?

–      Ron Weasley. Si Pe mama Hermione. Tata spune ca am mostenit fizicul lui si creierul mamei. E  misto J)

–      Da! C tare. Imi suna cunoscut. Eu am un nume de te apuca plansul…Andriol Elena. X_X

–      CE tare! ESti prima la catalog J)…asta e nasol…in rest e asa funky.

–      Mai mai….:>ce le ai…J)

–      Asa, de ce spui ca o sa incepeti din anul 1?

–      Pai…nu stiu nici macar cum se tine o bagheta in mana, am spus eu in timp ce trageam ultimul fum.

–      Nu fii pesimista. Poate faceti cursuri special in parallel. Daca vrei, aranjez eu. Poate va baga in aceeasi clasa.

–      Tare. Mersi.

–      Auzi, ce e chestia aia care scoate fum?

–      Aaa…asta?  O tigara. Vrei?

–      Imi face rau?

–      Pe naiba! E de plictiseala. Numai sa nu tea puce dependent J)

–      Bine!  Ce pierd?

–      Si, cat mai e pana la Hogwarts?
Pai, dup ace terminam asta, mergem sa ne pregatim.

–      Aaa…ok. Numai sa nu-mi dai drumul. Cred ca o sa uit si cum ma cheama. :))

Soarele intra incet pe dupa munti si aerul deveni mai rece. Hogwarts, sosesc!